THE END
Se spune ca vine sfarsitul in 2012… N-am crezut-o si nu vreau s-o cred, dar avand in vedere isteria cu gripa noua… si tona de mailuri antivaccin, ca vai o sa murim, s.a.m.d. ma face sa cred k o sa murim de panica. Ce-s cu atatia stresati care tot vin si agita lumea?
Povestea cu doza obligatorie de vaccin criminal ma trimite cu gandul la un film pe care l-am vazut cand eram in liceu si tare m-a ingrozit, si acum mai am cosmaruri cand imi amintesc. E vorba de Equilibrum, nu va spun prea multe ca sa pot starni curiozitatea. Ideea era ca populatiei i se distribuia un ser care sa inhibe emotiile. Cum mai esti om daca nu simti? Si daca oamenii nu luau acel ser erau omorati. Trebuiau sa-si administreze acea doza zilnic. Asa o sa ajungem si noi. Bine macar ca filmul are un final fericit, dar noi?
Mea culpa
Mi-am parasit blogul… ca pe un iubit care nu ma multumeste, ca pe un prieten care m-a tradat, ca pe un lucru de care m-am plictisit, ca pe un copil de care nu am grija.
El tace, nu spune nimic si indura. Va deveni introvertit. Va acumula in sinea lui frustrari ca alte bloguri sunt actualizate foarte des si au enorm de multi vizitatori. Si cum o sa se elibereze el ,saracul de atat de multa tensiune?
L-am alintat destul. Ideea e urmatoarea. Daca blogul meu ar fi un copil, as fi o mama rea, si el ar creste f rau. Murdar pt k nu-i schimb hainutzele[skinul], needucat [pt k nu-l actualizez], si nu i-ar da nimeni atentie [pentru ca nu are vizitatori:))].
Concluzie. Sa nu aveti pretentii la mien sa stau sa scriu pe blog din multe motive. 1. nu am timp, am un program oribil. 2. cand am timp mi-e lene. 3. cand am timp si nu-mi e lene, nu am inspiratie. 4. mai uit de el.:))
Toamna(trista?)…
Mergeam ieri in prin oras pe Independetei cu masina, si vad ceva pe strada care se plimba in bataia vantului, privind mai bine am observat ca erau frunze… primele frunze cazute… si e de-abia 4 septembrie… Mda, azi deja ploua si-s 15 grade acum. Deci vine frigul. La radio imi urla o melodie depresiva, care amplifica starea. am trecut prin fata facultatii si mi-am amintit de restante [pe care oricum nu le puteam uita] ah… va fi trista toamna asta pt mine…
De ce ne place Twilight?
Daca tot e un trend cu filmul si seria de carti am abordat si eu subiectul, cam tarziu ce-i drept. Ne place Twilight, pentru ca sunt sexy actorii, sunt adunate mai multe mituri din literatura la un loc, personajele sunt interesante, intreaga poveste avand o tenta de basm.
Mie, personal scena sarutului mi se pare cea mai misto din film. Ma refer aici, la ideea de a te saruta cu un vampir pofticios care se abtine sa nu-ti sara de gat sa te devoreze intr-un mod neplacut.
Alaturi de Bella am flirtat cu Edward, am plans din cauza lui si, cititnd volumul al 2lea- New Moon am simtit aceeasi durere in piept ca si ea cand o paraseste.
Multi baieti cu care am discutat despre film, nu inteleg de ce majoritatea fetelor venereaza cuplul Bella-Edward. Simplu. El are puteri supra/paranormale… & stuff si multe fete vor ca EL[iubitu/amantu/prietenu] sa fie super hero.[suna cam patetic, dar asa e] Apoi, e romantic si pasional. Cel mai tare ma atrage modul in care i se descrie privirea in roman, ochii care isi schimba culoarea forma , dimensiunea. E atat de misterios… Dar, totusi e atat de slab de caracter. Am observat ca desi e un vampir puternic si respectabil are momente de slabiciune nu numai in secevntele cu Bella. Poate ca e din cauza ca are mereu numai 17 ani… Cu toate imperfectiunile sale, autoarea se apropie de ideea barbatului perfect privit din perspectiva unei femei.
Modul de scriere al romanului porneste din partea unei femei care se vede ca a suferit mult si a avut parte de ceva dezamagiri in viata ei. Acest lucru este infatisat de usurinta cu care ea surprinde deziuluzia Bellei cauzata de Edward. O doare in piept cand vorbeste de el, nu vrea sa-i pronunte numele, adoarme cu gandul la el, ii aude vocea, il simte, desi nu-l vede. Iar in perioada in care este singura, fara el, simte ca innebuneste. Iubirea transformandu-se in obsesie. Dependenta de el, o distruge.
Cand te simti implinit?
Mi-am amintit ca mai am blog si am decis sa mai scriu cate ceva, dupa o lunga perioada de absenta. Nu am facut prea multe lucruri care trebuie povestite, doar ca sunt si ca nu stiu ce sa fac cu atat de mult timp liber…
Dupa doua sapt in care am facut practica la un spital din oras, ma trezeam dimineata pe la 7:30 stateam 4-5 ore apoi seara ieseam in oras si ajungeam pe la 2 acasa [foarte obosita], am chef sa fac de toate dar de lene nu fac nimic.
Sa ajung totusi la subiect. Am citit recent pe un blog [nu mai tin mitne exact care] o intrebare de genu cans esti fericit. Insa, mi-e cam teama sa spun ca sunt fericita de frica unei deziluzii de aceea folosesc un sinonim partial, pentru ca implinirea nu e tot una cu fericirea,dar amandoua iti cauzeaza o stare de bine. Consider ca fericirea dureaza mai putin decat implinirea.
Eu ma simt implinita:
Cand stiu ca am langa mine oameni care sunt alaturi de mine, care imi sunt prieteni, care ma ajuta si carora nu le sunt indiferenta.
De asemenea, ma mai simt implinita cand sunt in vacanta.
Cand trec cu bine de un examen sau obstacol.
Cand imi cumpar ceva dupa care am suspinat mult.
Cand atrag atentia intr-un mod placut.
Cand sunt apreciata de o persoana importanta pentru mine.
Cand mi se face dreptate.
*Nu am pus in ordinea prioritatilor pentru ca toate sunte destul de importante pentru mine, mai mult sau mai putin. Pe langa aceastea mai sunt si altele, dar nu mi le amintesc acum.
**Cei care au rabdare sa citeasca acest articol sunt rugati sa lase si ei un raspuns la intrebarea din titlu.
Luciana